dureri genitale

Posted in nedumeriri on Dum, Aug, 10, 2008 by pterodactyl

Nu înţeleg expresia “mă doare-n p*lă” (sau varianta soft, “în cot”) folosită cu aerul sictirit de “nu-mi pasă”. Dacă te doare-n p*lă, ar trebui să-ţi pese. Şi încă cum.

Singura explicaţie logică ar fi “mă doare-n p*lă, deci nu-mi pasă de nimic altceva”, inclusiv problema în discuţie. Mă îndoiesc însă că aşa gândesc utilizatorii.

pantalonii

Posted in optservaţii on Mie, Iul, 30, 2008 by pterodactyl

am văzut de curând doi tineri care se grăbeau. erau îmbrăcaţi “la modă”, cu blugii lăsaţi, să li se vadă chiloţii. au încercat să fugă, dar le cădeau pantalonii. au încercat să şi-i ţină, fugind, dar n-au reuşit, şi au încetinit, revenind la mersul “cool”, legănat, tip marinar, asociat mai mereu cu acest vestiment. penibil.

iaha

Posted in potriveli surde on Ma, Mai, 6, 2008 by pterodactyl

iaha, bibi, iaha.

dar câinii?

Posted in proverbe on Fri, Ian, 11, 2008 by pterodactyl

nu mor caii când vor câinii. dar câinii, mor când vor caii?

elefantul

Posted in bancuri cu etichete, on Mie, Nov, 21, 2007 by pterodactyl

“De ce are elefantul coadă?”

“Ca să nu se termine brus

cu aceeaşi monedă

Posted in spontane on Joi, Nov, 8, 2007 by pterodactyl

un “HUO!” hotărât intoleranţei.

blogaţi

Posted in refracţii cu etichete on Mie, Nov, 7, 2007 by pterodactyl

…toţi suntem puţin blogaţi.

tăcerea

Posted in proverbe cu etichete on Fri, Oct, 26, 2007 by pterodactyl

tăcerea e de aur.

ce nu te omoară

Posted in proverbe cu etichete, on Fri, Oct, 5, 2007 by pterodactyl

ce nu te omoară te întăreşte. sau slăbeşte. în orice caz, întristează.

di aspora

Posted in nedumeriri cu etichete, , on Fri, Oct, 5, 2007 by pterodactyl

DeMaio nervos cu românii din Italia. Ieşit rău în sondaje.

Dacă te uiţi în ziare, sondaje italiene cu ce rău sunt văzuţi românii de acolo. Că fură. Că necinstiţi. Delăsători. Asta când nu de-a dreptul periculoşi. Dacă te uiţi în stânga şi în dreapta, poveşti de oameni plecaţi la muncă grea, viaţă în lipsuri, dar trimit bani acasă. Zidarul din cartier, povestind cum grupul lor de muncitori români din Spania a adus o bucătăreasă de acasă, au pus un dram de ban la ban şi o ţin să le gătească. Aşa economisesc (şi) mai mult, de trimite în fiecare lună 1000 de euro acasă, ţinându-şi acolo 200 şi-un pic. I-ajung. Sate imaculate în Maramureş, curate, pline de case cu etaj şi lift ale românilor plecaţi întorşi. La Proteveu poveşti despre ospătari ajunşi şefi de sală, personal de hotel integral românesc, oameni din mult lipsinda „pătură de mijloc”, care-şi văd de treabă.

DeMaio ‘ce că din experienţa lui, cu diaspora noastră e nasol. Că ai noroc, român plecat, dacă NU dai de români.

O fi diaspora noastră mai naşpa decât a altora? Om avea două sau mai multe diaspori?